Porti Maramuresene

Marca a Maramuresului poarta specifica, este incarcata cu o simbolistica aparte. Pe toate vaile raurilor Mara ,Cosau si Iza intalnim (din ce in ce mai rar ) falnicele porti din lemn de stejar, marturie a inaintasilor mandrii care mai de care cu porti mai mari si mai impodobite.

Poarta face legatura cu lumea de dincolo de sat, cu lumea ferita, ascunsa de tot ce e rau si ceea ce poate atinge pe cei din casa. Este o trecere de la rau spre caldura unei lumi arhaice, pazita de toti si de toate. Are o functie sacra ,de cele mai multe ori poarta e mult mai mare decat casa si dependintele, e ca o cetate, ca un zid de aparare peste care nu se poate trece si nici nu se poate zari ceva. Pasirea dincolo de poarta, trecerea era un act ritualic de purificare a celui odata intrat in spatiul familial.

Nu oricine avea dreptul sa isi ridice o poarta ci doar taranii “nemesi”, de rang, urmasi ai cnezilor si dovada ca pamantul acesta este plin de oameni de vita sateasca nobila este chiar numarul impresionant de mare al portilor vechi, de pe vaile raurilor mai sus amintite. Poarta era un semn al bogatiei si o mandrie a casei maramureseanului, ferind casa, gospodaria si animalele, fiind un model de mestersug stavechi care dainuie si astazi.

Nu intamplator pe portile maramuresene sunt sculptate motive incarcate de semnificatii profunde, multe dintre ele precrestine, astfel soarele –reprezentat ca viata , pomul vietii simbol al cresterii, sarpele ca paznic al gospodariei, dintele de lup simbolizand puterea si bineinteles cu semnificatie apotropaica. Rozetele de diferite dimensiuni si colacul simboluri ale genezi, ale inceputurilor de lume, ale perfectiunii, sunt prezente pe fiecare poarta chiar si pe cele ridicate astazi, ca o dovada a continuitatii credintei in valorile impamantenite de veacuri.

Stalpul de poarta este asemeni unui axis mundi, o legatura intre cer si pamant la fel ca si funia sculptata in diverse moduri pe acesta. Stalpii sunt chiar rasuciti de mana mesterului cu ajutorul daltii, dand impresia de infinit. In nesfarsirea stalpilor artistul popular isi pune toata rabdarea si truda care in zilele noasre pare aproape de neconceput, munca sisifica, care incovoaie puterea omului dar ii inalta spiritul catre cer.

Materialul pentru porti trebuie pregatit, uscat, taiat in functie de spatiul in care va fi amplasata poarta, iar apoi sculptura se face exclusiv cu mana. Portile in functie de dimensiune pot avea de la doi la opt stalpi sau chiar mai multi. Esenta tare de lemn de stejar este de preferat pentru ca permite sculptura, o esenta mai moale, de exemplu de brad nu permite acesta deoarece se rupe usor .

Portile au un acoperis de sindrila dar si portitele de inchidere care pot fi realizate din sipci sculptate la randul lor si poarta de intrare care poate contine panouri de lemn sculptat. Bineinteles ca intreaga lucrare se trateaza cu uleiuri si lacuri special pentru a o feri de intemperii si a-i asigura o trecere frumoasa prin timp.