Catapetesme - Iconostase

Iconostasul sau catapetesma (din grecescul Katapeteasma) reprezinta un perete despartitor care desparte naosul de altar fiind impodobit de icoane si este o continuitatea a perdelei din timpul iudaic care avea acelasi rol despartitor. In iconostas este rezumata prin icoane intreaga viata a bisericii, recapituland istoria mantuirii. El nu are un rol doar despartitor ci si de unire a cerului cu pamintul, a lumii cu divinitatea.

Adevarate lacase de frumos si spiritualitate, bisericile de lemn sunt primitoare, calde, nu au nimic rece si solitar, ci sunt vii, familiare fac parte din viata satului romanesc, exprimand dragostea omului pentru Dumnezeu si credinta nestramutata in Acesta. Bisercile rurale respira aerul naturii cu valoare de identitate nationala reprezentand expresia artistica a comunitatii.

Iconostasul trebuie sa respecte reguli de structura si design: la mijloc sunt usile imparatesti, urmeaza usile diaconesti deasupra sunt spatii pentru trei sau mai multe raduri de icoane avand la mijloc crucea incadrata de doua icoane .

Cele mai des intalnite modele de iconostase sunt cele care au o sculptura foarte complexa, putem spune incarcata, cu multe motive fitomorfe-reprezentari florale stilizate. Este de mentionat ca sculptura de pe aceste iconostase este realizata cu precadere prin intermediul utilajelor profesionale, ceea ce le face sa se incadreze in cele de tip serie. Desi la acestea se folosec pentru finisare daltile, ele nu contin idei proprii, originale devenind foarte asemanatoare unele cu altele. Un mare minus al acestor tipuri de iconostase il constituie lipsa de adaptabilitate la spatiul din biserica-uneori fiind necesare completari care fiind facute manual strica aspectul unitar al lucrarii.

In contrast cu cele de mai sus noi aducem plusul de creativitate si originalitate imbinat cu cerintele canonice. Desi unele utilaje sunt necesare pentru pregatirea matierialelor, totusi sculptura este exclusiv manuala. In ceea ce priveste structura iconostaselor sunt multe dimensiuni: cele pentru catedrale, mult mai mari, cele de biserici si cele mici pentru capele.

Nota de originalitate este data de folosirea a cat mai multor simboluri crestine luate din esenta invataturii Mantuitorului: alfa si omega ”Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii; mielul- Sfânta Evanghelie după Ioan

29. A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.

36. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! sau simboluri ale persoanelor Sfintei Treimi :focul amintind de Tatal Ceresc, sau de duhul Sfant, porumbelul ca simbol al duhului Sfant si mielul."

Atunci cand pasesti pragul unei biserici trebuie sa gasesti liniste, speranta si incredere, toate aceste valori spirituale sunt date de ambientul creat de mana mesterilor dar si de componenta divina care este prezenta in fiecare coltisor al lacasului de cult si in acelasi timp in fiecare dintre noi.