Cruci sculptate

Crucea este un binecunoscut simbol crestin, sub semnul caruia noi cei cu credinta in Dumnezeu ne ducem viata, privind la ea cu incredere, speranta si dragoste.

Semnul crucii ne insoteste pe noi crestinii de la nastere pana dupa moarte marcand cele doua momente ale vietii. Astfel crucea ne vorbeste de purificare, la botez, de ispasire in timpul vietii,de binecuvantare la cununie si de biruinta dupa moarte. Nu intamplator oamenii inalta troite sau cruci la raspintii de drumuri sau in cimitire spre vesnica pomenire a celor dragi.

Fiind de o diversitate foarte larga, dupa zonele tarii si dupa statutul social al celui care o ridica, tinand cont de confesiunea religioasa sau de influente straine, crucea este mereu prezenta in viata noastra.

Romanii au un cult al cinstirii crucii unic intre tarile crestine, doar la noi, la romani se intalnesc atat de multe cruci risipite de-alungul si de-a latul tarii. Crucile de lemn sunt expresia sipritualitatii acestui neam atat de greu si mult incercat. Poporul roman a luptat sub semnul crucii in istoria sa si a biruit de multe ori, Stefan cel Mare a lasat peste veacuri biserici si manastiri, dovada a biruintei crestinilor impotriva paganilor.

Crucile funerare realizate din lemn de stejar poarta sau nu rastignirea pe ele ,sunt decorate cu motive maramuresene: rozete, colac, soare, dinti de lup – reminescente ale artei populare ancestrale, incarcate de simboluri magice. Pot avea diferite dimensiuni de la cele mici la adevarate monumente.

Putem realiza cruci mici de binecuvantare pentru preoti sau pentru casa, de asezat la loc de cinste pe perete sau pe birou sau pentru Sfanta masa a altarului.

Piciorul crucii poate fi sculptat ca o funie sau poate avea elemente de decor sculptat aplicate dintr-o alta esenta lemnoasa, pentru a crea un contrast placut. De asemenea crucea poate avea elemente de decor laterale, care echilibreaza si ii confera unicitate: arcuri, imbinari de lemn, panouri sculptate cu sfinti sau ingeri. Crucile pot fi acoperite cu sindrila, pot fi date cu ulei sau lacuite sau chiar si vopsite, asigurandu-se astfel o mai buna rezistenta in timp. Stejarul ca esenta folosita, fiind mai tare devine mai rezistent la sculptura si nu este fragil ca si lemnul de brad, care este mai putin folosit atunci cand se doreste decorarea crucii

In general crucile sunt sfintite de preot adunci cand sunt inaltate astfel incat divinitatea sa “lucreze” prin intermediul lor, sa nasca speranta si evlavie celor care se vor inchina la ele.